Sighișoara

Sighișoara este un municipiu din județul Mureș, situat în zona centrală a României, în inima Transilvaniei. Cetatea medievală Sighișoara, parte a Patrimoniului Universal UNESCO din 1999, este una dintre cele mai bine păstrate și singura cetate medievală locuită în întregime din Sud-Estul Europei. Orașul, cunoscut sub denumirea de „Bijuteria medievală a României” sau „Perla Transilvaniei”, își are originea în colonizarea sașilor transilvăneni din secolul al XII-lea și a devenit, în secolele XV–XVII, un important centru artistic, economic și politic al Transilvaniei.

Date Geografice

Coordonate geografice	46°13′1″ Nord, 24°47′28″ Est (46.2169, 24.7911)
Altitudine	396 m
Județ	Mureș
Suprafață	113,47 km² (11.347 hectare)
Populație (2021)	32.304 locuitori
Densitate	284,7 locuitori/km²
Cod poștal	545400
Fus orar	UTC +2:00 (Europe/Bucharest); vară UTC +3:00
Prefix telefonic	0265
Localități învecinate	Albești (4,9 km), Daneș (7 km), Laslea (10,4 km), Vânători (10,7 km), Apold (12 km), Nadeș (12,5 km), Saschiz (13,4 km), Hoghilag (13,7 km)

Relief

Sighișoara se află într-o zonă de dealuri, în valea largă a râului Târnava Mare. Orașul se așază pe dealul Cetății, care coboară treptat spre valea râului și este înconjurat de dealuri mai înalte acoperite cu păduri. Geografic, așezarea ocupă o poziție strategică la confluenta râurilor Șaeș și Târnava Mare, constituind un nod important de comunicații rutière și feroviare. Relieful predominant colinar, cu alțimi suave și văi largi, oferă condiții favorabile atât pentru așezare, cât și pentru activități agricole și turistice.

Climă

Climatul este continental umed, cu veri blânde și precipitații repartizate pe tot parcursul anului (clasificare Köppen: Dfb). Temperaturile medii anuale se încadrează în intervalul specific zonei de deal din Transilvania, cu ierni reci și zile de gheață numeroase, iar verile sunt temperatate, fără canicule extreme. Precipitațiile anuale medii depășesc 600 mm, cu maximuri în perioada primăvară-vară. Acest tip de climă favorizează vegetația de pădure caducifolii (gorz, plop, salcâm) și agricultura practicată pe terasele râurilor și pe dealurile înconjurătoare.

Populație și demografie

An	Populație
1992	35.651
2002	32.779
2011	28.102
2021	32.304

Populația orașului a cunoscut o scădere continuă între anii 1992 și 2011, din cauza migrației externe și a scăderii ratei naturale de creștere. După recensământul din 2021, se observă o ușoară creștere a numărului locuitorilor, îndreptată către 32.304. Structura etnică este compusă predominant din români, urmați de maghiari și romani (romi), cu o minoritate germană (sașă) istoric semnificativă, care a marcat arhitectura și cultura locală. Majoritatea populației se declară ortodoxă, existând și comunități reformate, romano-catolice, unitare și neo-protestante.

Istorie

Istoria zonei Sighișoara începe cu mii de ani înainte de întemeierea orașului medieval. Pe Dealul Turcului (Wietenberg) a fost descoperită o așezare preistorică din epoca bronzului mijlociu (1800–1300 î.Hr.), care a dat numele Culturii Sighișoara-Wietenberg, precum și o cetate dacică fortificată din perioada La Tène (sec. II î.Hr. – sec. II d.Hr.). Romanii au construit un castru militar pe platoul Podmoale, unde a staționat o cohoră a Legiunii XIII-a Gemina. După retragerea administrației romane din Dacia, a urmat o perioadă de aproape 1000 de ani de migrații, până la cucerirea treptată a Transilvaniei de maghiari și integrarea ei în Regatul Ungariei, ulterior în Imperiul Austriac până în 1918.

În secolul al XII-lea, coloniști germani (sași) aduși de regele Géza al II-lea din zona Rinului, Moselei și Flandrei s-au stabilit în sudul și estul Transilvaniei. Cronistul G. Krauss datează începuturile locuirii medievale la Sighișoara în anul 1191. Documentar, localitatea este atestată în 1280 sub numele de Castrum Sex, iar în 1298 ca Schespurch. În 1337 devine centru de scaun, iar în 1367 obține rang de oraș: Civitas de Segusvar. Locuitorii, meșteri organizați timpuriu în bresle (cel puțin 15 bresle cu 20 de ramuri meșteșugărești în secolele XVI–XVII), au construit și sistemul de fortificații al orașului: zidul cetății (930 m, înălțat în trei etape până la 8–10 m) și cele nouă turnuri (Turnul cu Ceas, Turnul Frânghierilor, Turnul Măcelarilor, Turnul Cojocarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Cizmărilor, Turnul Tăbăcarilor, Turnul Cositorarilor, Turnul Fierarilor).

Epoca de glorie a orașului (secolele XV–XVII) a adus o florișință artistică: pictori, sculptori (Elias Nicolai – sculptor al barocului transilvănean), cronicari (G. Krauss – „spiritus rector” al cronicarilor sec. XVII) și farmaciști (Andreas Bertramus, cunoscut pentru „spiritus vitriolis”). Pe plan politic, Sighișoara a devenit al doilea oraș ca importanță după Sibiu, jucând un rol cheie în relațiile Transilvaniei cu Țara Românească. Între 1431–1435, voievodul Țării Românești Vlad Dracul (părintele lui Vlad Țepeș), cavaler al Ordinului Dragonului, a locuit în Casa Vlad Dracul, a bătut monedă și a emis primul document care menționează numele românesc al orașului – Săghişoara. Legenda spune că fiul său, Vlad Țepeș – Drăculea, s-a născut aici. În 1631, în biserica din Deal, Gheorghe Rákóczi a fost ales prinț al Transilvaniei și rege al Ungariei. Orașul a suferit și perioade tulburate: ocupații secui (sec. XVII), incendiu vast (1676 – trei sferturi din oraș ars), ciumă (1709 – 1300 din 3000 de locuitori), cutremur (1738) și inundație (1771).

Obiective turistice

Cetatea Medievală

Complex medieval de arhitectură militară, civilă și ecleziastică de valoare europeană, Cetatea Sighișoara este singura cetate medievală locuită în întregime din Sud-Estul Europei. Înscrisă în Patrimoniul Universal UNESCO din 1999, cetatea este un adevărat oraș-muzeu care oferă vizitatorului o călătorie în timp în atmosfera medievală de acum câteva sute de ani. Zidul cetății, ridicat în trei etape (sec. XIV–XV: 3–4 m cu creneluri; sec. XVI: înălțat cu 2 m, deschizături pentru arme de foc; post-1630 și mai ales după incendiu din 1676: 8–10 m), împreună cu cele nouă turnuri de apărare (Turnul cu Ceas – simbolul orașului, Turnul Frânghierilor, Turnul Măcelarilor, Turnul Cojocarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Cizmărilor, Turnul Tăbăcarilor, Turnul Cositorarilor, Turnul Fierarilor) definează silueta inconfundabilă a cetății. În interior, străzile înguste, casele policrome, bisericile și clădirile publice păstrează intact farmecul evului mediu.

Biserica din Deal

Biserica din Deal, dedicată Sfântului Nicolae, este una dintre cele mai vechi și cele mai importante biserici gotice din Transilvania, datând din secolul al XIV-lea (1345–1525). Situată pe Dealul Cetății, ea a fost și locul unde, în 1631, Gheorghe Rákóczi a fost ales prinț al Transilvaniei. Interiorul găzduiește un prețios ansamblu de picturi murale gotice, un altar gotic sculptat, precum și epitafulieră renascentistă a familia Rákóczi. Biserica a suferit restaurări multiple, cea mai recentă fiind finalizată în 2019, redând clădirii strălucirea de odinioară.

Rezervația Breite

Rezervația Breite este cel mai mare, cel mai reprezentativ și cel mai bine păstrat habitat de tip pajiște cu copaci vechi (hinari seculari) din Europa Centrală și de Est. Situată pe platoul Breite, la marginea de vest a orașului, rezervația cuprinde o suprafață semnificativă de terenuri pajeriști cu querci vechi de 400–600 de ani, care formează un peisag cultural unic, rezultatul interacțiunii secolare dintre om și natură (pășunatul tradițional). Aceasta este o zonă protejată de interes european (Natura 2000), oferind condiții excellente pentru turism ecologic, observația păsărilor, fotografierea de natură și plimbări în aer liber, fiind un punct de atracție major pentru vizitatorii care doresc să evadeze din aglomerația urbană.

Casa Vlad Dracul

Casa Vlad Dracul, situată în Piața Cetății nr. 5, este una dintre cele mai vechi clădiri civile din cetate, datând din secolul al XV-lea. Aici a locuit între 1431–1435 voievodul Țării Românești Vlad Dracul, membru al Ordinului Dragonului, părintele lui Vlad Țepeș (Drăculea). În această casă a bătut monedă propriă și a emis primul document ce menționează numele românesc al orașului (Săghişoara). Astăzi, clădirea funcționează ca muzeu și restaurant, păstrând elemente arhitecturale originale (ferestre gotice, portișor de piatră, tavanuri pe grinzi).

Personalități

Vlad Dracul (Vlad al II-lea Dracul) – voievod al Țării Românești, membru al Ordinului Dragonului, a locuit în Sighișoara între anii 1431–1435 (în Casa Vlad Dracul), a bătut monedă și a emis primul document ce menționează numele românesc al orașului (Săghişoara).

Vlad Țepeș (Vlad Drăculea) – fiul lui Vlad Dracul, viitor domn al Țării Românești; legenda loculuitză nașterea sa la Sighișoara, documentar fiind atestată trecerea sa prin oraș în anul 1476.

Gheorghe Rákóczi – ales prinț al Transilvaniei și rege al Ungariei în 1631, în biserica din Dealul Cetății.

Elias Nicolai – sculptor autohton, reprezentant al barocului transilvănean, activ în secolul al XVII-lea.

G. Krauss – cronicar al secolului al XVII-lea, „spiritus rector” al pleiadei de cronicari săighișoreni.

Andreas Bertramus – farmacist renumit, autor al „spiritus vitriolis”, preparat farmaceutic celebru în epocă.

Harta Sighișoara